Nu stiu cum de am scris despre altii, dar despre parintii mei, datorita carora sunt , nu am amintit decat tangential.Azi le-a venit randul…
Nascuti la inceput de secol tata in 1911 si mama in 1913 au infruntat ani grei intr-o istorie zbuciumata.Mama avea 3 ani cand tatal i-a plecat in primul razboi mondial, de unde nu s-a mai intors niciodata.Era ultimul copil din cei 7 ai bunicii.Tata era primul baiat nascut din cei 4 ai parintilor lui.Amandoi au avut copilarii grele.Fiind adoptat de un unchi, tata a plecat de langa ai lui la 11 ani, dar intr-un fel, acesta a fost norocul lui sa intre intr-un mediu mai evoluat, sa invete si sa-si depaseasca fratii.Mama de mica a inceput sa-si ajute mama la croitorie ( bunica din asta traia ) si a prins destul de usor meseria incat la 9 ani i-a facut un pardesiu unei nepoate.S-a perfectionat continuu ajungand sa lucreze orice , de la rochii de mireasa la paltoane si costume.
Nu stiu cum s-au cunoscut , dar pe 2 iunie 1935 au facut nunta.Retin data fiindca pastrez cu drag invitatia de la nunta lor.Au planificat un eveniment frumos, urma sa-i cunune unul din boierii satului- Gaftoescu, dar o vijelie strasnica de vara cu grindina, copaci rupti si pierderi in gospodarii a taiat elanul invitatilor, care s-au prezentat in numar mic, suficient ca in urma sa-si inceapa mariajul platind datoriile.Dar erau tineri, se iubeau, tata av ea un salariu bun la societatea Steaua Romana unde lucra, si au trecut peste.Erau si ani de avant economic al Romaniei, tata ne povestea ca in 1938 , cu leafa dintr-o zi , putea face o masa pentru 12 persoane.
La Mislea, unde se stabilisera dispuneau de o casa (a societatii) cu tot confortul, ceea ce nu era la indemana oricui.Si-au facut prieteni buni,Cu care au tinut relatiile pana la sfarsit.Cei mai buni erau invatatorii din sat Maricica si Eugen Ionescu,si fam Cosereea, madam Coserea era mai mult decat o sora pentru mamaEu eram prietene cu copiii lor cu Tatiana ,Sandel Ionel Sisi si altii.Anii de la Mislea , 15 la numar au fost cei mai frumosi din viata lor.In 1940,intr-o zi neagra pentru istoria tarii ns ,zi in care a fost ocupata Basarabia, m-am nascut eu. Desi au mai fost incercari am ramas singurul lor copil.
Din 1950 am plecat din Mislea si ne-am stabilit pe meleagurile natale, ca sa faca voia parintilor.Incet au construit casa si-au amenajat gradina.Cultivau de toate si aveam tot felul de pomi fructiferi ,arbusti de coacaze rosii si negre , zmeura, unele se mentin inca.Tata face tot felul de vinuri de coacaza de visine, cidru de mere cu care isi rasfata musafirii.El era cardiac, mama suferea cu ficatul asa ca nu erau consumatori de …licori
Tata a iesit devreme le pensie si ne gandeam eu si mama ca o sa fie numai cu gura pe noi ,Era pretentios si nu usor de multumit.Dar si-a facut un program bun,dimineata pleca pe la gradini, facea cumparaturi iar dupa amiaza se retrageau In camera lor: mama lucra iar tata ii citea presa.Eram si noi (eu cu sotul meu ) si ei abonati la multe publicatii, din care chiar aveai ce citi Flacara, Romania pitoreasca,Sanatatea s a.
In primul an toate sertarele , toate sculele au intrat pe mana contabilului cu ordine, etichete.Noi , mai tineri ne amuzam citind etichetele, de ex Grebla cu dinti de fier.Apoi caietele cu insemnari zilnice ,planul agricol, ni se pareau hilare ,dar era meseria de atatia ani care isi pusese puternic amprenta.
Anul 1960 cand s-a nascut fiica noastra, i-a pus intr-o postura fericita , devenind Tataitu si Mamaita.S-au ocupat mult de nepotica lor,o ajutau sa-si petreaca timpul liber. Noi eram ocupati cu scoala, cu desavarsirea pregatirii, cu grade didactice .Odata , avea cam 2 ani a venit sa ne jucam cu ea Eu i-am spus ca invat, tatal .ei la fel S-a dus suparata la mama spunandu-i,,mami infata, tati infata… nu-l zicea bine pe V.Si mama o invita sa -si ia o fetita ( papusa ) si sa se duca la ei in vizita .Ii vorbea frumos , ca unui om mareSi-au pus o amprenta puternica pe mica personalitate in formare.Tata juca apoi cu ea remy, faceau campionate intregi, iarna.Inca o prietena de- a mea , Coca , imi spune ca fiica mea e rodul muncii mamaitei .Am fost si noi pe acolo…
Mama era o femeie frumoasa,ingrijita si tata la fel,Ea nu s-a ingrasat niciodata mai mult decat trebuia.In privinta asta sotul meu s-a inselat.Dupa cum spunea R.Hollier, trebuia studiata soacra inainte de a cere fata, dar eu nu i-am semanat.Noroc ca si sotul meu mi-a tinut isonul si vreo 20 de ani am mers in tandem …anul si kg. in plus
In fiecare an parintii mei mergeau in cate o statiune, la tratament.ingrijindu-se de sanatatea lor.Peste an,aproape lunar se duceau. 2-3 zile la Ploiesti unde faceau vizite la surorile mamei si la prieteniDe ziua de Sf Ion totdeauna se facea petrecere mare cu prietenii.Treptat prietenii nostri au devenit si ai lorTata canta la vioara, mama la mandolina si animau petrecerile.Ca gospodina niciodata n-am egalat-o pe mama Asta cred ca si din cauza ca nu ma lauda si pe mine niciodata, desi ma straduiam.
Au avut o comunicare nemeipomenita intre ei Moarte tatei a zguduit-o pe mama si n-a rezistat decat un an si jumatate fara el.Luasem masina si ne-am dus intr-o plimbare pe la Mislea, Campina.Am mancat undeva la o padure .Tata era asa incantat si zicea ca de cate ori o sa circulam duminica(o data la 2 saptamani ) o sa plecam undeva.Asta povestea luni, marti ne-am dus la Ploiesti sa-si faca ceva cumparaturi pentru vara, Iar seara i s-a facut rau si a doua zi a murit.Peste 18 luni am pierdut-o si pe mama . Niciunul din ei n-a atins 70 de ani.E foarte dureros cand sunt morti fulgeratoare dar acum imi doresc la fel sa plec si eu ,fara sa chinui pe nimeni cu suferinta mea.
E pamantul tot mai greu
Despartirea tot mai grea
Sarut mana, tatal meu!
Sarut mana, Mama mea!
grupa65plus 